poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-01 | | (victorie a nimicului 2) am sperat să nu pot; uneori, cu ultimii bani – contrazicând instinctul – cumpăr o carte; călătoresc prin ea; nici măcar nu mint spunând(u-mi) că este ultima rudă în viață; desigur, în simplitatea acestei emoții, ești clandestinul ce fumează pe culoar; scanând neîncetat aparița nașului; căruia și mai tare i-ai prețui dispariția. există meserii, Prietene, în care roșul obrajilor e simplă culoare politică; sau altele în care, dacă nu acționezi cu precizia birocratului, formulele de politețe devin inutile; ai putea trage semnalul de alarmă și coborî sub oricare pod; unde să pescuiești la fel de clandestin; imposibil să nu te întrebi ce rost are un protest în care ai fost și ai rămas singur. nu, Prietene, nu despre literatură vorbesc, aceasta nu poate fi numită meserie; încerc să îți explic conștiința ultimului; pentru că, vezi tu, nu de la doctori am aflat că un ganglion, de exemplu, ar putea fi comparat cu o portocală; pentru un meseriaș, acesta este un defect; pentru artist este perfect; înțelegi, Prietene?! dacă ai sponsoriza săli de așteptare pentru astfel de maladii, nu doar că te-aș vota, dar i-aș convinge și pe alții. de aceea nu sari la bătaie când ești prins; corectitudinea e un credit luat fără garanție și fără girant; vei bea apă de la o altă cișmea; fără să-ți pese câtuși de puțin de infinita satisfacție a bunului-gust; rânjești sarcastic – ai știut dintotdeauna: călătoria întreruptă este dovada că însuși Duh-ul te-a părăsit; fără El, prietene, viața e pur și simplu un șir de dreptunghiuri ce se repetă până când ne este în cele din urmă limpede că împreună călătorim, dar singuri săvărâșim Călătoria. chiar și acum, când, învăluit în propriul fum, privești pe fereastră locuri în care niciodată nu vei păși, dacă duhoarea ce persistă dinspre wc ți-ar anula dorința de a ajunge, ai coborî în câmpul pârlogit, în chiar inima nicăieriului, jurându-te pe roșul macilor că nu ai avut de ales; nu peste chipul meu răvășit de nesomn ți-ai trecut palmele dimineață; nu peste jugulara mea ți-a întârziat briciul dimineață; nu vasului meu de toaletă hemoragia i-a înroșit porțelanul dimineață; finalul mă obsedează: după ce scoți pronumele din tot ce s-a scris, fii sincer, din tine ce rămâne? adevărul ne-a întemnițat pe amândoi; pe tine, între oameni; pe mine în singurătate; capricii, Prietene, capricii; ale imaginației și ale inteligenței; ale a fi-ului ca un coridor cu două căi de acces; despre acestea nici măcar revistele de poezie nu vor scrie; drama clandestinului e desuetă; rece; mecanică; reală ca și cântecul roților; înțeleasă de acari răpiți din anonimat de vinovății lipsite de solemnitate; de falsa noblețe din privirea acelora care, oriunde ar merge, își cumpără întotdeauna bilet. crezi că doar pentru mine moartea-i dulce ca răcoarea serii după o zi de vară +40 grade?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate