poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-04-25 | |
Umbrele noastre se ridică din iarnă
Pe zidul alb se îmbrăţişează A dor şi-a primăvară Trecem dincolo de cuvinte, prin culoare, Se simte aceasta ca o pornire într-o iubire Cu noi, liberi, printre picturi În curtea veche cu ziduri şi muri Un labirint de cetate Care creşte şi tot creşte Peste cetatea Histria din noi Se zvonise-n cetate că din cele uitate Tu, cu priceperea ta, ajutată de-un vis Vei fi pentru mine aceeaşi Mona-Lisa Care-ai deschis accesul la comentariile de la piramidă Din noaptea vocilor albastre, cu Infinitul răsturnat Am pus sămânţa amânării să încolţească pe-nserat Sperând să înnoiască rodul în care locul era viu În curtea veche din stradela picturilor din tată-n fiu Sunt voci mai clare ca sclipirea Luceafărului de pe cer Trăgând în mine depărtarea cu taina unui vechi ungher Uitat în început de lume între picturi şi amânări Un vis trăit cu amintirea voiajului printre uitări Încet şi fără vreo reţetă, s-au desluşit şi vise şi vedenii, Un drum mai nou de mănăstire, cu arbori vechi şi nouă denii Din cerul înstelat cu nouri, s-a adunat şi s-a desprins, Un gând din inima-mi curată, ca rugul din pustie s-a aprins. Mă plimb prin noi cu rătăcire Arunc seminţe de iubire Din loc în loc, din când în când Ne mai oprim la câte-un gând Cu voci, cu cântec şi cu vise Şi cu cărări prin Paradise În care am găsit târziu O lume-n care-un pescăruş Făcuse cuib, pe dig, la far Credeam că toate-s in zadar Norocul meu că într-o seară Venise-un rotocol de fum Din pipa lui nicicând-nicicum Care-n magia lui acum Se-ntoarce-n noaptea de atunci În care tocmai povesteam Cum căutam un text-pretext Cu vocile din noaptea Sfântului de ieri Şi din zilele care i-au urmat cu undiţele culcate pe cuvertură un covor oriental, cum îţi place ţie să pui pe cal cu ale tale pentru ziua de joi pe plaja de dincolo de nisipuri nu departe de Letea şi de izvoare acolo unde zborurile-s cu cozi despletite şi breton făcut din păr muzical cu timbru de vioară şi caval cu arcul lui Ulysse trag săgeată spre cer să dau drumul la ploaie alta o trag spre far unde am un par cu cârlig şi câştig aceasta o tragem spre Alba-Iulia ochind prin fereastra ta oglinda lui Arhimede şi-a lui Laplace cu Luca şi Cleopa pe drumul spre Emaus... tablourile brodate cu aer de poveste, aşteaptă în pânzele albe seminţele Învierii se amestecă cu seminţele purtate în neant de vânt la tine-n gând în valuri de culoare şi lumină a fericire aurie de miere de albină. Ieşise din haos şi din mâl, un nufăr alb şi plin cu vise Întrebarea săptămânii rămâne: ce bem astă seară? Se-ntorc cocoarele, sosesc Umbrele noastre se ridică din iarnă Urcă pe zidul alb Aleargă până la capătul digului Şi-n verdele pipirigului Pe rând, strigă la valul care vine Vine, vine şi se sparge-n tine
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate