| = fiii mării | Ionut Caragea [08.Aug.23 15:16] |
| scriu cel mai bine despre mama lor. O simt, o iubesc, o cheamă la sufletul lor din depărtările ale ale paginii. Pentru această chemare, nu e nevoie de puncte cardinale, nu e nevoie de busolă. Iar ea, atinge jumătatea de infinit, cu lovitura de zaruri a valului (frumoasă imagine acolo!) Am citit cu deosebită plăcere! | |
| = albe | Ionut Caragea [08.Aug.23 15:48] |
| depărtările albe | |
| + Poem despre viața la țărmul mării | Dragoș Vișan [08.Aug.23 17:35] |
| Fiecare strofă poate fi și câte un poem dintr-un întreg ciclu poetic. Atitudinea artistului în fața mării este exemplară. Discuția cu Igitur, auzirea în ecou a "bâldâbâcului", sărutarea de către valurile mării a plăjii, contemplarea țărmurilor. Am vizualizat pe seară "cărarea coborâtoare spre mare", am ascultat sunetul violoncelului, vocile dragi ale rudelor reunite. Remember după remember, descompunere în factori primi ale etapelor vieții, prin amintiri de neuitat. Câte știu cerul, largul mării, apusuri, răsăriturile, trecerile anotimpurilor! Litoralul are o climă aparte. Până și el devine de-al casei, de-al artei, o ființă. | |
| = "A dispărut". Eva cea tainică. Eva, o completare a tabloului vieții. | Dragoș Vișan [08.Aug.23 17:49] |
| "A dispărul" (typo). Cu scara erorilor e o repetiție splendidă, dar nu înțeleg deloc meditația "din eroare în eroare", viziunea tradițională despre crearea pe urmă a Evei părând o nostalgie doar spre Adam. De ce să nu fie o perfecționare a tabloului omenesc această creare secundă a Evei! | |
| = Mulțumirile mele, într-un vers pictat pe o pânză albă | Ioan-Mircea Popovici [10.Aug.23 07:11] |
Vorba ardeleanului: La o țuică de prune, toate gândurile sunt bune, inimile sunt calde și toate cele, chiar și cele deșarte, sunt deștepte, ca-n carte. Brațele mele s-au deschis să cuprindă cu ele toate clipele lungi din prima jumătate de Infinit... Iată-ne-n povestea scării/ Ne-am atins de Infinit/ Şi-n durerea amânării/ Am zâmbit şi am fugit/ Să vedem ce face marea/ Care ieri era în valuri/ Vântul o tăia-n rafale/ Marea tânguia spre maluri/ Făcând ţărmului o rană,/ Prăvălind din el o stâncă/ Deschizând o subterană/ Trecere spre iar şi încă/... Am găsit nisipuri mișcătoare, o stâncă prăvălită, o subterană dezvelită. Pânza albă, în aşteptare pe şevalet. Iarba creşte, tăcerea vorbeşte-n mine, sau cântă cântarea serii, pentru dimineaţa de azi/ Pagina de Jurnal aşteaptă pescărușii cu Arcadele Pontice... Autorul și Fata mării stau de vorbă despre lebedele... Vântul se joacă cu norii. Norii se joacă cu Luna. Luna, ca o barcă scăpată din încercările mării aleargă printre nori, cu fiorii bucuriei. Când o prind în senin, o fotografiez şi o pictez... Raze, rădăcini, sâmburi, semințe, tulpini, flori, fiori, culori, sentimente, lumini, umbre, bărci, gesturi, poziții, intuiții, povești, vești, versuri, poeme, scheme, atitudini, componente, compoziții, scene, ferestre, fațade, străzi, peisaje, portrete și altele de acest fel, toate, într-un vers pictat pe o pânză albă… | |
| = Poem-comentariu, extraordinar, mulțumim! | Dragoș Vișan [10.Aug.23 07:52] |
| Ați mai făcut un poem în această dimineață. Să fie o nouă bună zi, cu sârg artistic și frumusețe la mare, în familie, printre prietenii domniei voastre, maestre, la Marea cea Mare! | |