| = semn | Stanica Ilie Viorel [04.Jun.23 14:09] |
| pâna aici am citit : “-lumea aceasta, i-am răspuns, paradisul.” ceea ce am citit este unul dintre cele mai reușite poeme ale tale remarcabil! voi citi azi și continuarea (e greu de pe telefon) sunt convins că voi mai găsi poezie din greu în acest text. | |
| = oare cine | Leonard Ancuta [04.Jun.23 16:37] |
| va invit pe toti sa cititi. cred ca merita. scriem aici doar pentru stelute? | |
| = ocolul | Stanica Ilie Viorel [05.Jun.23 00:03] |
| că așa este omul, nu merge înainte, o ia pe ocolite că mulți ar dori să zboare cu parapanta, puțini o fac într-o situație de rătacire, este mai ușor să dezvoltăm psihoze și manii și nu vom ști că suntem victime propriilor alegeri, vom lupta cu demoni care, mai întâi ne izolează, apoi oferă drept recompensă dependența scapă cine poate oricum, libertatea e ca o bășină, se cuvine oricui, dar se trăiește pe ascuns dacă ești liber și se va vedea asta, o să ridici din umeri, “nu știu, nu eu, altul…” poate că ai șansa să fii urma, poate ai șansa să o găsești; nici nu vei ști cine pe cine salvează. îți pui în minte visele toate pe care nici nu le mai visezi, pentru că le uiți imediat, din grijă, de teamă, autoconservare ori ca tine, supraviețuitorul propriilor neputințe că nu-i loc decât de câteva vise, încă pe listă, și multe regrete pe malul oceanului, infinita visare *** | |
| + și îl recomand | Stanica Ilie Viorel [05.Jun.23 00:49] |
| că are în prima parte toată poezia ăstuia, parcă s-a dezbrăcat și a spus: - mă vedeți? așa sunt eu. acum, să vă zic ce-am ajuns. și lumea lui transcede lumea surzilor și a orbilor și a celor vii. că a trăit printre morți. le-a simțit prospețimea, cât să-i aleagă, să pună preț pe ei. că anturajul nu-i un moft. mor în jurul tău ca muștele prinse între geamuri. că așa este și urbea aia, locul sufocării. s-a agățat supraviețuitorul de urmă ce-a știut să-i lase o cale. ficțiune, ficțiune, dar eu zic că e o prezentare a unei realități transpuse. | |
| = fictiune | Leonard Ancuta [05.Jun.23 05:43] |
| o sa mai pun o proza, desi imi dau seama ca lumea nu mai are rabdare. ma bucur ca am pe cineva care ma citeste. cinste! | |
| + O lume crudă, însă de-un lirism înfiorător | Dragoș Vișan [05.Jun.23 13:49] |
| O proză fantasy, chiar oniric original scrisă, despre descoperirea tipei iubite ce ardea ca un neon lângă un tomberon, o capodoperă femeie cu care se poate discuta animat și fuma cenușă. O priză la realitatea ce vine înspre noi, cu orașul liber de orice regim, anarhic. Un fel de vis urât ce se mulează tot mai mult pe-o realitate dură ce se naște în zare. Nu este neapărat vorba de noi, românii. Poate fi o lume descompusă. "Rușii" fie ei și ucraineni, bieloruși (după cum îi știa Eminescu, nediferențiați în mai multe neamuri) produc drogul ce-i face pe unii puternici și totodată "visători". Sunt vreo patru - cinci typos. | |
| = Dragoș | Leonard Ancuta [05.Jun.23 15:07] |
| îmi urlă pisica în călduri, că e incă mică și n-am apucat s-o castrez. motanul e castrat, mi-a întors curul, la fel și ei. o să încerc să corectez. pe de altă parte mă bucur că pe acest site sunt cîțiva oameni care mă citesc și înțeleg. o plecaciune pentru dumneavoastra. | |