+ recomand | Stanica Ilie Viorel [25.May.23 18:48] |
era o vreme când dărâmam munții, astăzi… îmi place ideea de raft, mă face să văd că nu e cădere, nici chiar renunțare, văd mai mult o conduită: e vremea să…. am citit cândva “al cincilea munte”, ceva din poemul tău îmi amintește | |
+ “zborul se ia ca o anafură pe limba credinței“ | Zavalic Antonia-Luiza [26.May.23 06:07] |
Lumina crește în aceste cuvinte iar eu zbor în inima acestui poem: “zborul se ia ca o anafură pe limba credinței spun muntelui să se arunce în mine” În lumina lecturii, Antonia | |
= onorată de | Maria Elena Chindea [27.May.23 00:37] |
de comentariu și înstelare, Tego! Și nu-i nevoie să-i sfărâmăm,munții ceia de ne-ascultă! | |
= Ai remarcat | Maria Elena Chindea [27.May.23 00:42] |
Antonia, chiar ideea-forță în jurul căreia am construit întregul poem! Mulțumesc de comentariu și înstelare! | |
+ Alfabetul văzduhului | Dragoș Vișan [27.May.23 08:59] |
Laconic monolog liric. În strofa a doua este cheia ascunsă, adresarea către cititorul frate, ori chiar către un frate adevărat, nu de suflet. "am încetat să mai număr viețile/ în care nu te-am găsit/ ochiul focului a citit mesajul..." Mersul dorit zbor e o vedere diferită a realității: "întind pe roata respirului abandonul inimii/ exersez alfabetul văzduhului". Cred că sună mai misterios și mai metaforic la singular "alfabetul". | |
= Judicioasă observație | gerra.orivera [27.May.23 15:47] |
Dragoș! Mai ales că, dincolo de metaforă, în planul concreteții chiar am fost nevoită să exersez alte forme de „mers” pentru a nu mă mumifica! Nu știu decât foarte puține lucruri despre lumea păsărilor; dar mă gândesc ce soluții de „pedagogie” găsesc „părinții păsări” pentru a învăța puii să zboare... Aruncarea din cuib e una dintre... dai din aripi sau cazi și te papă pisica, e ori-ori, instinct de supraviețuire suprem. Așa și omul, când i se-nchide o cale, găsește rapid o alta pentru a mișca lucrurile în el și-n univers... Totul e să îndrăznești - să nu te autosabotezi!:) Și cine știe - se poate chiar să trăiești (după tribut) clipa de beatitudine!... Ai avut dreptate și cu singularul cela... Mulțumesc de scanare și înstelare! | |