| = Mulțumesc pentru lectură! | Emilian Lican [23.May.23 10:15] |
| În primul rând nu am auzit de această antologie: ,,Dincolo de tranșee/ Cum au trăit maghiarii din Transilvania Marele Război și Trianonul, de Nándor Bárdi și Judit Pál, traducere de S. Skultéty, Editura Humanitas", și da, îmi pare rău că nu am auzit de această carte. Mă bucur că am citit acest articol care îmi provoacă în mod paradoxal nostalgie cu toate că nu am fost trăitor al acelor timpuri... Poate că după multă vreme retrăiesc de fapt nostalgia unui act de cultură nealterată de manipulările unor istorici în oglinzile unui circ ambulant... Este deosebită recenzia acestei antologii care face studiul de lectură al articolul intitulat și finalizat printr-o emoționantă retorică: ,,Care eu, care tu?" | |
| = Sentimentalism | Nincu Mircea [28.May.23 00:15] |
| Da. Rezumatul dvs surprinde toate tensiunile unei lumi pe care încă o purtăm în inimi, mai pregnant sau mai mlădios, în această parte de lume, îndemnând, totodată, mai degrabă, la reflecții și nu la concluzii. Mie, titlul pe care l-ați ales să subsumeze gândurile pe care vi le-a trezit cartea despre care ne vorbiți, îmi amintește de melodia Maybe I Maybe You interpretată de Scorpions... | |
| = Interesant! | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 01:36] |
| mulțumesc | |
| + chiar cred că trebuie citit | Stanica Ilie Viorel [28.May.23 15:26] |
| bănuiesc că la acest gen nu este nevoie să explici de ce recomanzi (steluța) | |
| = Cât despre... | Dolcu Emilia [28.May.23 20:07] |
| Nu e usor de urmărit un astfel de text. Nu ştii ce se face simţit mai intens pe parcursul lui, ecoul propriei experienţe de convieţuire cu celălalt sau mărturiile acestuia din urmă. E o zonă tulbure şi tulburătoare. Cu atât mai binevenite sunt mesajul « ecumenic » şi calitatea scriiturii. Cât despre recenzie, se remarcă prin acurateţe şi, în plus, are o tonaliate proprie care atrage. | |
| = Mircea | BogdanGeana [29.May.23 09:27] |
| Esti pe aproape. Titlul e un vers dintr-o piesa ZOB, Cantec de dragoste. Asa ca recunostinta mea merge catre Chirila! (Vlase sper sa ma certe si, fireste, sa ma ierte). Multumesc de trecere. | |
| = Tego | BogdanGeana [29.May.23 09:29] |
| Simpla lectura a unui text despre alteritate merita recunostinta mea. Mersi de trecere. | |
| = Nu e o tragedie | Dragoș Vișan [29.May.23 13:50] |
| Am trăit cu trup și suflet decăderea semiimperială și hazul de necaz, ori impacientarea civililor și militarilor din țara vecină, acum o sută și ceva de ani. Aflu cu drag lucrul îmbucurător că dacă piere Bucureștiul mai avem o jumatate de vorbitori ai românei în capitala cu care e deseori confundat, începând tot cu "B". Eseu încântător, pe bune. Antologie de 500 de pagini demnă de citit. | |
| + Budapesta este a treia Capitală a românilor, după București și Chișinău | Dragoș Vișan [29.May.23 18:17] |
| Dacă vor fi distrus în viitor Bucureștiul și Chișinăul, avem ușor de ales: vom reocupa capitala ce ne înțelege limba în proporție de 50 %, după cum reiese din această splendidă recenzie a antologiei "Dincolo de tranșee". Din spiritul înfrățirii tuturor cetățenilor din Transilvania, România, UE și NATO, ne vom confederaliza cu budapestanii vorbitori de română, dar necertați cu rușii. În caz de necesitate majoră, avem pe ce ne baza, pe ospitalitatea în virtutea dublei cetățenii oferite de Viktor Orban multor cetățeni români în mileniul al treilea. Dacă ne-a primit ca maghiari drept cetățeni unguri, poporul ungar va fi obligat să ne preia ca refugiați din cauza implicării prea mari în războiul din Est pe toți. Așa că, după București și Chișinău vom avea o Capitală de rezervă în care să mergem, pe care s-o acceptăm într-un eventual refugiu național în țară soră vecină. Trăiască și înflorească națiunea ungureasca! Și noi cu ei! | |
| = Îmi place și iubesc maghiarimea. Respect Ungaria, soră a României | Dragoș Vișan [29.May.23 18:26] |
| Îi iubesc pe maghiari. Copiii mei sunt pe sfert maghiari. Nu glumesc. Căsătoriile mixte interetnice sunt cele mai frumoase între români și maghiare (eu nu le spun niciodată unguroaice femeilor românce de limbă maternă maghiară din Ardeal). Soția mea are ca limbă maternă româna dar și maghiara de la o bunică Ilona cu care a copilărit și a devenit mare. Ea, Iubita_Una din poemele pe care le scriu din 2010 este pe jumătate maghiară, după ambele bunici ale sale. Una dintre ele nici nu știa românește până să se căsătorească cu Ion Călugăru (Someșanu), ce a luptat și pe frontul de Est, și pe cel de Vest, rămânând în în Ministerul de Interne după 1944, servind armata. Era maramureșean și a scris un roman autobiografic amplu, ce va apărea în curând la o editură din Ardeal. Am corectat cu soția și soacră-mea, fiica autorului această carte, ce va fi tipărită cel mai probabil în acest an. | |