| = urmele tale nu mă urmează | Maria Elena Chindea [01.Mar.21 04:04] |
| Da, viața „trece obosită printre cuvinte”, ori noi ori ele au devenit de nelocuit. Înstrăinarea (de lume sau de noi înșine)de aici pleacă, nu mai locuim cu adevăr în cuvinte! De aici nevoia dureroasă de schimbare, pentru ca trenurile să nu mai umble „goale pe șinele lustruite”! Nu mai putem călca pe aceleași urme și să nu devenim niște insule în frigul năprasnic al înstrăinării în care întrebările fără răspuns ne rănesc profund! Mi-a plăcut Nuța, acest poem al înstrăinării, așa cum percep eu tușele acestui tablou! | |
| = Maria Elena Chindea | Nuta Craciun [01.Mar.21 10:35] |
| Frumos a ajuns la tine mesajul meu, multumesc de cuvinte! Primavara cu bucurii! | |