| = analiza profesionista... | Sonea Roxana [02.Oct.05 19:06] |
| Pentru inceput as vrea sa spun ca o analiza aprofundata a unui text, daca e facuta cum trebuie si de cine trebuie, cred ca ajunge la dimensiuni mai mari decat cele ale textului analizat. :) Asta e o forma subtila de a ma scuza daca a luat-o in araturi pe ici pe colo. In ceea ce voi spune in continuare, ma bazez pe cele invatate la liceu si prinse de pe site : deci, nu sunt deloc o profesionista. :) Citind textul am observat ca e un mixaj de curente, e bine, e rau ? N-as putea sa spun, pentru ca textul curge destul de natural si e credibil. Cat despre analiza psihologica, personajele principale, Andra si Petru, sunt create cu multa minutiozitate. Va suspectez pe dumneavoastra in persoana pictorului, cred ca si Andra a existat, dar poate ca intamplarea nu s-a desfasurat tocmai asa, iar aici vin licentele multe, inventivitatea, intuitia, analiza. Sa revin la curentele: Romantism prin tema : pictorul ca geniu, artist, izolat de lume prin imposibilitatea de a fi inteles, si care in final iese din gaoace ca sa lupte el contra intregii lumi Clasicism prin incadrarea personajelor in anumite tipologii : aici intra toate celelalte personaje, in afara de cele principale : Simina, Radu, Valentin, care sunt schitate printr-o idee existentiala de care nu se pot desprinde ( ex: Radu - sotul gelos, inferior care nu-si poate depasi conditia) Realism prin amplasarea textului intr-un cadru realistic, cel al tabloului, tema tabloului, ideea expozitiei si a concursului, dar mai ales ! prin complexitatea personajelor principale. (Combinatia asta de realism-clasicism ma duce la Calinescu - Enigma Otiliei, unde Felix, Otilia si Pascalopol se desprind de restul personajelor de factura clasica prin complexitate, ma rog, ma duc prea departe :))) Probabil nu v-ati gandit ce curente o sa aveti in ce ati scris, ati luat un pix si-ati scris. :) Pe acelasi schelet ma duc si spre analiza psihologica : poate pentru ca e greu sa construiesti, fara o sursa, un personaj complex, Radu, Simina si Valentin au cazut in sabloanele personajelor tipice, sau poate asa le-ati dorit. Pictorul si Andra sunt bine inchegati, mai ales trairile pictorului sunt foarte realistice si adanci, si (cum ziceam mai sus) cred ca sunt traite de dumneavoastra. In prima parte a textului cred ca ati vrut sa cumulati aceste sentimente care poate le-ati avut dispersat, in timp, si textul iese nitel sacadat la citire si trasmite mult sentiment cu fiecare propozitie. De obicei asa se intampla cu un text prea analizat de autor "tai un pic de aici, un pic de acolo" iar pentru cititor e ca si cum i-ai fura 'si'-urile din vocabular. Mi-a placut mult : "Doamne, indoiala asta ma distruge!" si ideea de cautare a adevarului prin teoretizare sau intuitie. Prin astfel de idei textul e mai mult decat o poveste dragoste, are mai multe mesaje. Pentru cine le intelege.:) In rest, dialogul se leaga foarte bine, aici se vede analiza minutioasa, nu atat a fiecarui caracter in parte, cat a imbinarii lor prin interactiune, dialog. Si-as vrea sa ma felicit, v-a iesit foarte bine. Un singur aspect care mie mi s-a parut prea putin sustinut pentru a fi credibil : plecarea lui Radu. Poate se supraliciteaza ideea de incredere in sotie. Cam atat. Sper ca e satisfacator si n-am derapat, daca da, sa-mi spune-ti, va rog. :) | |
| = Incurcatura ! | Sonea Roxana [09.Jun.05 22:32] |
| Am crezut ca textul acesta nu l-a salvat pentru ca am iesit destul de rapid din pagina si s-a blocat, si am scris inca unul. Daca apare, ignorati-l, e acelasi lucru..:) Ceva in plus : textul are si ceva din modernism : introspectia si intoarcerile in mod necronologic in timp sunt specifice acestui curent. Asa suna de parca nu aveti un text si o ciorba. :)) | |
| = phuuu!!! | Sonea Roxana [09.Jun.05 23:09] |
| Mda, era de fapt plecarea lui Valentin. Sunt o aiurita. | |
| = Spre organizarea supremă,a mușuroiului de furnici și a galeriilor subterane ca a | Nicolae Diaconescu [10.Jun.05 11:53] |
| Dragă Roxana, Mi-am dat eu seama că ești o fată deșteaptă,dar nu mi-am închipuit că poți face o "analiză profesionistă".M-ai dat gata!Evident ,niciodată nu m-am gândit la curentele de care pomenești, romantism, clasicism, realism și modernism.Am avut totuși o idee și anume,cum se transpune în operă ideea de creație.Un subiect greu de abordat și totuși m-am încumetat.L-am mai abordat și în alte povestiri.Cred că oricare creator,fie el grădinar,inventator,pictor,sculptor,compozitor,traversează nu neapărat aceleași etape,dar nașterea ideii și trans- punerea ei în practică se petrece cam la fel.De mult ,foarte demult am citit "Narcis și Golmund" de Herman Hesse,nici nu știu dacă am scris corect și acest roman mi-a plăcut enorm..M-a obsedat ideea de creație, că doar prin asta ne apropiem de...M-am transpus în pielea fiecărui personaj și m-a dus textul..Fratele meu,mi-a spus cu mulți ani în urmă "pentru un asemenea subiect ai nevoie de mijloace tehnice adecvate, de un meșteșug la cel mai înalt nivel,renunță,nu e un subiect pentru tine".Cred că îți dai seama că l-am crezut,dar eu tot am scris povestea.În fapt unele lucruri vin din subconștient,nici nu știi cum se înlănțuiesc.În poveste pictorul cunoaște o țigancă frumoasă, intuitivă,căreia îi face o schiță.A crezut că a uitat-o definitiv și la acel "picnic", mirosul de fum, formele Andrei i-au adus în imagine ceea ce crezuse că uitase.O desena pe Andra și de fapt realiza portretretul țigăncii.În orice personaj trăiesc de fapt mai multe persoane,întâmplări etc.Cât despre Andra,trădarea îi urâțește chipul,indiferent ce motivație are trădarea,iar pictorul,dacă e de geniu,tocmai asta a surprins,urâțenia ei sufletească ascunsă de un chip frumos.Când Andra conștientizează cum este în realitate, o apucă plânsul, spaima, acea spaimă care există în fiecare,o spaimă animalică asemenea cailor sălbatici din tablou ce fuseseră în preajma exploziei atomice.Spre ce ne îndreptăm? Asta se întreba pictorul imediat după Cernobâl.Iar în mentalul colectiv, în acea perioadă,în București,probabil că exista ideea mușuroiului de furnici ca organizare supremă și a galeriilor subterane ca adăposturi antiatomice.Nici acum aceastăidee nu este perimată în lume ...... Am simțit nevoia să comentez acest text cu cineva și-am mers la Alex. Ștefănescu, criticul,era atunci redactor la revista "Magazin" și conducea cenaclul de la biblioteca "Mihail Sadoveanu" din București. Spre bucuria mea m-a programat să citesc la următoarea ședință a cenaclului.Am invitat în seara respectivă și două prietene,o profesoară de română și o licențiată în engleză.Voiam să am susținători la cenaclu...Chiar în seara respectivă era în hol și o expoziție de pictură.A venit Alex. Ștefănescu și a zis,"am fost anunțat că de azi începând,cenaclul va fi condus de Victor Atanasiu" și imediat au făcut schimbul de scaune. V. A. nu m-a mai planificat să citesc acest text. De aceea îți mulțumesc pentru analiza pe care mi-ai făcut-o.Poate ai dreptate ,ciorba oricât de bună ar fi,nu se compară cu o bucată de carne friptă la grătar. P.S. Ion al tău mi-a sugerat un text, "Cronica unei mari iubiri", schiță în patru acte.Am scris-o dar din păcate în partea a treia scade, iar finalul care ar trebui să crească, scade și mai mult.Am două variante de final și-amândouă sunt proaste,o s-o încerc și pe a treia,dacă nu-mi reușește renunț și-o reiau altă dată. Cu multe mulțumiri Nicu al Popii | |
| = Ma fac critic ! :-) | Sonea Roxana [10.Jun.05 17:11] |
| Ma bucur mult ca v-a placut. :-)Si ma bucur ca ati explicat de unde ati pornit, sincera sa fiu, nu am prins toate aspectele de care ati pomenit in comentariul dumneavoastra. Ma voi uita si pe ce de-al doilea text dar cred ca o sa fie nitel mai greu.. daca nu ma pun pe invatat o sa pic examene. Desi n-as mai pleca de pe site-ul asta, sesiunea e o realitate cruda. :) O sa fac analiza nitel mai incolo. Cat despre Ion, chiar daca dumneavoastra considerati ca nu "v-a iesit", va rog, trimite-mi pe mail ce ati scris chiar si numai pentru satisfacerea curiozitatii mele. :) ([email protected]) Il astept pe Ion. | |