Şaşkin (stă în mijlocul scenei): Mi-a fugit nevasta. Şi, ce-i de făcut aici? Oricum, odată ce a fugit, n-ai cum s-o mai aduci înapoi. Trebuie să fii filosof şi să primeşti cu înţelepciune orice întâmplare. Fericit cel care are minte! Iată, Kurov, bunăoară, nu are această minte, iar eu o am. De două ori am fost să citesc cărţi la biblioteca publică. Tare cuminte mai zice acolo despre toate.
Toate mă interesează, chiar şi limbile. Ştiu să număr pe franţuzeşte şi ştiu cum se spune pe nemţeşte la burtă. Der Magen. Asta este! Mie chiar şi pictorul Kozlov mi-e prieten. Noi doi bem bere împreună. Iar Kurov, ce? Nu ştie nici măcar să deosebească ce oră arată ceasul. Îşi suflă nasul în degete, mănâncă peştele cu furculiţa, doarme-n cizme, dinţii nu şi-i spală... pfui! Despre de-alde ăştia se spune – mârlan! Nu poţi să te-arăţi cu el în societate – te-ar da afară, te-ar înjura de mamă – nu te însoţi, cică, cu mârlanul, dacă tu însuţi eşti om cu minte.
Pe mine nu mă poţi duce cu una, cu două. Adă-mi un conte – o să stau de vorbă cu contele. Adă-mi un baron – o să stau de vorbă şi cu baronul. Nici nu poţi să pricepi cu una, cu două cine sunt eu, de fapt.
La drept vorbind, limba germană o ştiu cam slăbuţ. Cu toate că ştiu: burtă – der Magen. Dar dacă-mi spui „Der Magen findel mun” – eu asta nu mai ştiu ce vrea să însemne. Însă Kurov nu ştie nici acest „der Magen”. Iar ea a fugit cu un nătărău ca ăsta! Să vedeţi numai ce-i trebuie ei! Pe mine, ea, să vedeţi numai, nu mă socoteşte de bărbat. „Tu – zice, - ai voce de femeie!” Însă vocea mea nici nu-i de femeie, ci de copil! Ce mai tâmpită! Ce nevoie are ea de Kurov? Pictorul Kozlov spune că aş fi bun de pus în ramă.