MAKAROV: Aici, în această carte, scrie despre dorinţele noastre şi despre împlinirea lor. Citeşte această carte şi-ai să înţelegi cât sunt de deşarte dorinţele noastre. Vei înţelege de asemenea cât de uşor este să împlineşti dorinţele altora şi cât de greu este să-ţi împlineşti propriile tale dorinţe.
PETERSEN: Mi-ai vorbit cumva foarte solemn. Aşa cuvântează căpeteniile indiene.
MAKAROV: Asta este aşa o carte, cã despre ea trebuie sã vorbeşti în mod solemn. Numai când mã gândesc la ea, îmi şi dau jos pãlãria.
PETERSEN: Dar mâinile ţi le speli înainte de-a atinge cartea?
MAKAROV: Da, şi mâinile trebuiesc spãlate.
PETERSEN: Atunci, pentru orice eventualitate, spalã-ţi şi picioarele.
MAKAROV: Asta este nespiritual şi grosolan.
PETERSEN: Păi ce fel de carte o mai fi şi asta?
MAKAROV: Titlul cãrţii acesteia este magic.
PETERSEN: Hi-hi-hi!
MAKAROV: Se numeşte cartea aceasta MALGIL (Petersen dispare.)
MAKAROV: Doamne! Ce-i asta? Petersen!
VOCEA LUI PETERSEN: Ce s-a întâmplat? Makarov! Unde mă aflu?
MAKAROV: Unde esti? Nu te mai vãd!
VOCEA LUI PETERSEN: Dar tu unde eşti? Nici eu nu te văd. Ce-i cu aceste sfere?
MAKAROV: Ce-i de fãcut? Petersen, mã auzi?
VOCEA LUI PETERSEN: Aud! Dar ce s-a întâmplat? Şi ce-i cu sferele astea?
MAKAROV: Poþi sã umbli?
VOCEA LUI PETERSEN: Makarov! Vezi sferele astea?
MAKAROV: Ce fel de sfere?
VOCEA LUI PETERSEN: Lăsaţi-mă!... Daţi-mi drumul!... Makarov! (Linişte. Makarov stă îngrozit, apoi ia cartea şi o deschide.)
MAKAROV (citeşte): „Treptat, omul îşi pierde forma umană şi devine sferă. Şi, devenind sferă, omul uită de toate dorinţele noastre.”
CORTINA