DRAGOSTEA DINTÂI

E vreme să ne întoarcem la origini
Acolo unde toţi gândeam un gând,
Lăsând în seama lumii alte pricini,
Să ne întoarcem înapoi plângând.

E vremea să lăsăm orice paradă
Chiar poezia s-o silim să lupte,
Şi ochii să-I silim căiţi să vadă
În care locuri rândurile-s rupte.

E timpul cel fierbinte al soliei
E timpul dens prea plin de început.
E ora potrivită să se ştie,
Ce-I de făcut, şi ce-I de desfăcut.

E vremea să trăim ca prima dată
Când în botezul “DRAGOSTEI DINTÂI”
Ca o fecioară credincioasă şi-nţeleaptă
Ca o mlădiţă lângă Viţă să rămâi.

Să regretăm acea dezamăgire
De care ne ruşine uneori,
Şi să renaştem astăzi în unire,
Cu pionierii noştri jertfitori.

Ne este greu să recunoaştem totul
Nu ştiu nici astăzi unde am greşit,
Din care duh s-a închegat complotul
Contra iubirii care ne-a unit !

Nu-I loc pentru păcate în iubire
Şi nici să mai urăşti vrăşmaşii răi.
De ce a-şi pierde marea mântuire,
Doar pentr-o ispită de doi lei ?

( autor necunoscut )