1. Puşkin a fost poet şi tot timpul scria ceva. Odată, Jukovski l-a surprins în timp ce scria şi a exclamat:
-Ia te uită, pasămite – scribălăul!
De atunci Puşkin tare l-a mai îndrăgit pe Jukovski şi a început să-l numească simplu, ca între prieteni – Jukov.
2. Precum este cunoscut, lui Puşkin nu i-a crescut niciodată barba. Pe Puşkin treaba asta îl necăjea tare mult şi tot timpul l-a invidiat pe Zaharîn, căruia barba, dimpotrivă, îi creştea întru totul de ajuns. „Lui îi creşte, iar mie nu-mi creşte” – spunea Puşkin adeseori, arătând cu degetul spre Zaharîn. Şi avea întotdeauna dreptate.
3. Odată, Petruşevski şi-a stricat ceasul şi a trimis după Puşkin. Puşkin a venit, s-a uitat la ceasul lui Petruşevski şi l-a pus înapoi pe masă. „Ei, ce zici, frate Puşkin?” – l-a întrebat Petruşevski. „Stop maşina!” – a spus Puşkin.
4. Lui Puşkin îi plăcea să arunce cu pietre. Cum vedea pe undeva pietre, cum se-apuca să arunce cu ele. Se întâmpla câteodată de se dezlănţuia în aşa hal, încât îl vedeai că stă aşa, tot îmbujorat, dă din mâini, azvârle cu pietre, - ceva de groază!