Petrov se urcă pe cal şi, adresându-se mulţimii, rosteşte un discurs despre ceea ce va fi când, pe locul unde se află acum Parcul public, se va construi un zgârie-nor americănesc. Mulţimea ascultă şi este întru-totul de acord. Petrov îşi notează ceva în carneţel. Din mulţime se desprinde un om mijlociu de stat şi-l întreabă pe Petrov ce anume şi-a notat în carneţel. Petrov răspunde că asta îl priveşte numai pe el. Omul mijlociu de stat insistă. Discuţia se înăspreşte. Izbucneşte cearta. Mulţimea este de partea omului mijlociu de stat şi Petrov, salvându-şi viaţa, dă pinteni calului şi se ascunde după cotitură. Mulţimea se frământă şi, pentru că nu are altă pradă la îndemână, îl înşfacă pe omul mijlociu de stat şi-i smulge capul. Capul smuls se rostogoleşte pe caldarâm şi se opreşte la gura canalului de scurgere. Mulţimea, după ce şi-a potolit patimile, se risipeşte.