|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
Promo:
|
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ je t'aime
moi non plus
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-01-20 | | Înscris în bibliotecă de alexandru pop
-Ia te uită la ea! a spus paznicul, urmărind atent o muscă. Măcar de-ar unge-o cineva cu clei de tâmplărie, poate că în felul ăsta i-ar veni de hac. Mare scofală! Simplu clei de tâmplărie!
-Hei, tu, împielițatule! a strigat spre paznic un tânăr cu mănuși galbene. Paznicul a priceput imediat că i se adresează cineva, dar a continuat să studieze musca. -Cu cine crezi că vorbesc? a strigat din nou tânărul. Vită încălțată! Paznicul a strivit cu un deget musca și-a spus, fără să-și întoarcă privirile spre tânăr: -Iar tu, nerușinare descălțată, de ce strigi? Și-așa aud. N-ai de ce să strigi! Tânărul și-a curățat pantalonii cu mănușile și a întrebat cu voce delicată: -Spune-mi, unchiașule, cum se ajunge pe-aici în cer? Paznicul a privit spre tânăr, și-a mijit un ochi, apoi l-a mijit pe celălalt, apoi și-a scărpinat bărbia, a mai privit încă o dată către tânăr și a spus: -Haide, ce staționați aici, circulați! -Scuzați, - a spus tânărul am de rezolvat o treabă urgentă. Acolo a fost deja pregătită o cameră pentru mine. -Bine a spus paznicul arată-mi biletul. -Biletul nu-i la mine; mi-au spus că voi fi lăsat să trec și fără el a spus tânărul, iscodind chipul paznicului. -Ia te uită la el! a spus paznicul. -Atunci, cum facem? a întrebat tânărul. Mă lăsați să trec? -Bine, bine, - a spus paznicul. Treceți. -Dar încotro să mă duc? Pe unde? a întrebat tânărul . Că eu nu cunosc drumul. -Dar unde trebuie să mergeți? a întrebat paznicul și și-a compus o înfățișare severă. Tânărul și-a ascuns gura cu palma și a spus foarte încet: -În cer! Paznicul s-a aplecat în față, și-a potrivit piciorul drept pentru a se fixa mai bine, a privit cu atenție spre tânăr și l-a întrebat cu o voce aprigă: -Ce-i cu tine? Faci pe nebunu? Tânărul a zâmbit, a ridicat mâna pe care purta mănușa galbenă, a vâslit deodată deasupra capului și deodată a dispărut. Paznicul a adulmecat aerul. În aer se simțea un miros de pene arse. -Ia te uită la el! a spus paznicul, și-a descheiat bluza, s-a scărpinat pe burtă, a scuipat spre locul în care stătuse tânărul și a pornit agale spre gheretă.
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | ||||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare și confidențialitate