0.
Câcãu = (regionalism din MM) spirt medicinal; variante: luhãu, câc; în unele sate din Apuseni i se spune “ºpir”, care în MM înseamnã cu totul altceva, anume “lanþ”

1.
Prima datã am auzit cuvântul “câcãu” când aveam vreo 3 ani. Pe mama o durea mãseaua de se fãcuse roºie-roºie la faþã, iar când tata i-a zis “pune pã é neºte câcãu sã-þ amorþascã” m-am gândit la câcat ºi mi s-a fãcut greaþã.

2.
Ciurdarul satului, un bãtrân de peste 70 de ani, bãutor exclusiv de câcãu, ºtia cã pe mama o dor mãselele ºi cã are aproape întotdeauna câcãu în casã. Când aducea seara vaca, iar mama îl întreba: “no, cât sã-þ dau?” el rãspundea invariabil: “o sutã de câcãu, dãcã ai”. Dãdea câcãul peste cap, dupã care zicea “no, mulþam” ºi pleca.

3.
Câteodatã mama rãmânea fãrã din cauza ciurdarului ºi atunci punea sare, numai cã sarea, deºi amorþeºte durerea de mãsele, îi provoca la început o durere de începea sã umble prin curte alandala, cu capul într-o parte, mormãind ºi þinându-se de falcã. Fie cã punea sare, fie câcãu, ºtiam cã dupã ce scuipã i-a trecut durerea ºi cã va fi liniºtitã câteva ceasuri.

4.
Toate astea se întâmplau în vremea lui Ceauºescu.

5.
Într-o dimineaþã de iarnã tata a venit de la fabricã abia þinându-se de bicicletã, cu ºuba albã de la cãzãturi. “Ne-o fo frig”, îi zice mamei, “ºî am fãcut doauã zideri de câcãu, am bãut tãt schimbu, cu tãt cu inginear”.
Când venea pilit de la fabricã, mama îi zicea: “iarã aþ bãut câcãu”.

6.
Moºu (aºa i se spune bunicului la mine în MM) povestea cum a scãpat un cunoscut de-al lui din alt sat de durerea de mãsele. A luat câteva rãdãcini de spin, le-a fiert în apã pânã aproape a scãzut, dupã care le-a amestecat cu câcãu ºi s-a frecat cu amestecul pe gingii o sãptãmânã. Nu l-au mai durut dinþii pânã nu i s-au mãcinat.
Mama a zis cã nu-ºi dã cu aºa ceva, cã nu vrea sã i se macine dinþii. Tata râdea de moºu, nu-l credea, pentru cã moºu mai spunea ºi alte întâmplãri, cu feciori pe care îi aduceau drãguþele lor din alte sate cãlare pe grapã ori chiar pe poarta ºurii, fãcând tot felul de farmece. Moºu era în stare sã jure la popa cã unu`, leatu` lui, a zburat pe grapã pânã în Borºa, de unde nu i-a mai dat drumu` drãguþa trei zile.

7.
Într-un sat vecin s-a bãut în vremea lui Ceauºescu atâta câcãu încât aveau toþi probleme cu vederea, pânã ºi majoritatea copiilor au ieºit ochelariºti. Aduceau câcãul în bidoane mari de plastic, de la Arad, ºi fãceau biºniþã prin tot MM-ul cu ce le mai rãmânea.


8.
Chiar dupã `89, cei care au ajuns alcoolici din cauza câcãului preferã sã bea tot aºa ceva, spun cã e bãutura cea mai bunã la gust. Cum toþi sunt sãraci, mã îndoiesc cã ar crea vreo formã specialã de dependenþã – întind cât mai mult de pensiile pe care le primesc dupã anii de muncã în minã ori la colhoz.

9.
Când eram la facultate ºi treceam pe acasã îl gãseam întotdeauna pe unchiu` Dumitru pe banca din faþa porþii lui. Zicea: “domniºoru` Iulie, hai sã bem un pahar de câcãu, cã tare mult îm` place sã beu cu dumãta, cã eºti un om cult”. Aruncam geanta dupã poartã, beam vreo 3-4 pahare, timp în care îmi spunea ce porcãrii a mai fãcut unul-altul. Nu l-am putut dezvãþa nicicum sã nu mã strige ca pe o lunã a anului ºi sã nu insiste atâta sã beau cu el câcãu.