Să pleci într-o excursie este întotdeauna un motiv de bucurie, mai ales dacă ești adolescent. Îți imaginezi cum va decurge sejurul și-ți faci fel de fel de planuri cum să glumești pe seama unor anumiți prieteni, colegi sau chiar însoțitori.
Cu această idee au pornit la drum și un grup de elevi dintr-un anumit high school din nu știu ce oraș al unei țări îndepărtate. Aveau să viziteze unul din locurile istorice, cu scopul de a face un eseu despre acesta. Mă rog, nimeni nu prea era încântat de realizarea temei, dar s-au gândit că poate nu o să fie chiar așa de rău și au venit într-un număr cât mai mare.
Se așteptau să fie un loc oarecum îngrijit că doar era istoric, dar arăta de parcă nu ar fi călcat pe acolo picior de om de cine știe câți ani: copaci mari și negri care parcă abia așteptau să te înșface și să te arunce într-una din gropile acoperite acum cu bucăți din mașini de epocă roase de vânt, ploaie având până și urme ale colțiror unor fiare prea înfometate.
Drumul noroios și accidentat accentua și mai mult acel peisaj rupt dintr-un film horror. Dar tocmai acest lucru îi făcea pe tineri și mai curioși să vadă cum stă treaba cu acest loc.
Au ajuns într-un sfârșit la casa unde urmau să fie cazați, căci se înnopta și nu era tocmai indicat să plece de acolo pe noapte, putându-se rătăci, ca mulți alții care se credeau mari cunoscători ai locului.
Casa nu era tocmai un hotel de cinci stele și acest lucru arăta că vor avea parte de foarte multă distracție singurul cuvânt scos de toți fiind „Super!”.
-Aici au avut loc multe crime în timpul războiului și se pare că scheletele victimelor pot fi descoperite cu ușurință de către arheologi. Avem mare noroc că ni s-a permis să studiem locul fără a fi întrerupți de dânșii, așa că profitați de ocazie și întrebați pe cei care trăiesc prin împrejurimi cam cum stă treaba.
-Păi locuiește cineva în locul ăsta? Că nu prea mi se pare tocmai potrivit pentru a-ți face o căsuță și o grădină unde să ai niște legume.
-Nu au case, dar vin din când în când tot așa, pentru a le da informații arheologilor. Sunt oameni care mai au și acum în minte crudele scene, fiind supraviețuitori.
-Să știți că o să fie foarte drăguț aici.Așa mi se pare și o să aveți numai eseuri de nota zece.
-Asta vreau și eu. Să fiți cât mai interesați, că de mult nu v-am mai văzut așa. Acum o să vă rog să facețti grupuri de câte cinci și să vă uitați prin împrejurimi. Eu am de completat câteva hârtii. La zece vă vreau pe toți la intrare, ați înțele? Fără surprize. Hai, acum plecați.
Bineînțeles că grupurile s-au făcut după prietenii, așa că „șmecherașii” clasei au hotărât să meargă în cele mai întunecate părți ale locului.S-au înarmat cu lanterne și o frânghie, că poate or „agăța” ceva pe acolo și au ieșit din casă.Vremea era oribilă, adică ploua și fulgera într-un hal fără de hal...și unde mai puneți că erau în pustietate acompaniați de cântecul cucuvelelor ce stăteau ca niște împărătese pe fiarele ruginite.
După ce mai aveau puțin și-și rupeau picioarele în gropile de pe potecile de acum în colo foarte puțin vizibile pt. că pe ele începeau să crească diferite buruieni cu mirosuri ciudate...de mumii...dacă știți cum miros (nu că eu aș ști).
-Hai să vedem ce este în magazia aia din fund de acolo...era un fel de colibă părăsită de cine știe cine când...este și logic din moment ce locul este atestat istoric, dar parcă era cea mai înficoșătoare parte a acetuia...capete de oameni, acum schelete, înfipte în țepușe, resturi de păsări moarte care parcă ar fi vrut și ele să scape din calea crudului război ce i-a nimicit pe atâția...
-Auziți...io nu cred că vreau să intru aici..cred că o să fac atac de cord..spuse una din cele două fete ce făceau parte din grup.
-Să nu-mi spui acuma că ți-e frică...nu tocmai acum când am descoperit ceva interesant...și oricum nimeni nu are ce să ne facă..că toți sunt morți...nu-i așa?
-Așa este...ia stați..ați auzit?
-Da...te-a apucat frica...du-te înapoi..
-Ce?? Nu acum...hai să intrăm...
Mda...nu avea cine să le facă rău..dar fata a avut ceva dreptate..s-a auzit ceva...cineva îi urmărea...
-Stați așa!
-Aoleo! Care-i ală de face glume proaste, a? Hai că ați întrecut orice măsură..Acum chiar erau speriați..cu toții...
După un copac ce abia se mai ținea drept iese un bătrân deloc plăcut la vedere...cu hainele rupte, barba lungă și murdară și un zâmbet ce te făcea să îngheți instantaneu...
-Hai că vă duc eu în cameră...v-am urmărit. Vă dați prea curajoși..să vă văd io acuma..haideți. Am încredere în voi.Veți afla un secret pe care nimeni nu-l cunoaște...unul întunecat, care nu ar mai face locul așa de căutat..dacă știți câți arheologi și-au dat duhul aicea...ha ha ha...da’ nimeni nu zice nimic pt că nu se știe cum au murit..voi veți afla...haideți!
Arăta ca un călău ce-și duce osândiții pe ultimul lor drum...cocoșat, cu bastonul mare și putrezit ținut în mâna stângă, scoate din buzunarul înnegrit de atâta murdărie o cheie uriașă cu care deschide ușa întunecatului loc..
-Cred că ar trebui să ne întoarcem...
-Zici numai prostii..și băiatul intră după misteriosul bătrân...ceilalți îl urmează..așa se cuvine.
Peisajul este îngrozitor...podeaua scârțâie de te dor creierii și pe deasupra mai are și niște găuri prin care ies diferite orătănii...pereții sunt de un roșu murdar...semn că aici a avut loc un adevărat măcel nu glumă, iar când o rază a lunii pătrundea prin tavanul ciuruit de forțele naturii aceștia păreau tablouri ce înfățișau cele mai monstruoase creaturi posibile...
-Mai avem puțin..urmați-mă vă rog...
-E ciudat rău moșul astă...stai că poate aflu ceva de la el..Auziți! Psss..moșule..care-i treaba cu tine pe aici? Cum de știi așa de bine locul astă?
-Asta e casa mea...
-Și ne-o arăți așa ca și cum...
-Voi sunteți invitații mei de onoare...luați loc.Și le arată cu degetul lui strâmb niște lăzi de lemn ce mirosea a mucegai..Ați auzit voi de misteriosul războinic care a codus armata țării noastre?
-Nebunul ăla? Cine nu a auzit de el? Normal!
-De ce îi zici nebun?
-Păi...omora fiecare camarad care voia să renunțe căci nu mai putea..și-l arunca în pivnița casei sale...Ãla da obsedat!
-Poate voia armata proaspătă..fără piedici de genul ăla..nu?
-Mda..nu știu..da care-i misterul?
-Nu a fost găsit niciodată...
-S-a sinucis...
-V-au mințit..trăiește...și..iată că am ajuns.
Deschide o a doua ușă foarte mică dar rezistentă...nu le vedea să creadă..îl întâlniseră pe...pe obsedat, cum îi spuneau ei.Ce-au mai tremurat..ce-au mai încercat să scape de acolo, dar degeaba...casa devenise acum un fel de labirint din care nu m-ai poți să scapi...
Anii au trecut..cei cinci elevi nu au fost găsiți decât cu puțin timp în urmă de către un om care a descoperit cheia camerei agățată de un ciob al ferestrei murdare...Au fost văzuți acolo..peste miile de schelete..mă rog; asta erau și ei acum...dar erau doar patru...
Da..patru pt că al cincilea a fost ales drept urmașul nebunului moș..care îi va completa „colecția” din cameră...moșul se credea încă în război, de aceea îi ucidea pe cei care vizitau coliba părăsită..credea că sunt camarazi ce vin să i se plângă că nu mai pot și vor să renunțe...băiatul ales era cel mai curajos dintre cei cinci...dar cum l-a făcut să-i continue „opera”? simplu....trăind atâta timp în sălbăticie a început să știe cum sunt ierburile pe acolo, acelea cu miros ciudat..un fel de droguri care-ți spală creierul..de aici nimic mai simplu...
Aaa...și cel care a deschis ușa, s-a alăturat mormanului de cadavre...era doar o momeală pt a-l prinde mai ușor..credea că el este cel care va dezlega misterul..s-a înșelat..săracul de el...va fi cineva oare care va scăpa din mâinile ucigașului cu forțe proaspete sau....nu știu să vă spun...poate vă veți duce să aflați singuri..ha ha ha