se deschid ferestre spre întuneric, darius, într-o liniºte tulburatã numai de trecerea peºtilor spre delta morþii. am descoperit un oraº cu umbre, de vii ºi nevii deopotrivã. se plimbau la braþ pe marile bulevarde lactee, râdeau nonºalant, eu contemplam înspãimântatã fiecare urmã de sânge în care se mai scriau iubiri, nunþi, naºteri. ei se adãposteau de ploi, nu simþeau binecuvântarea. eu lãsam ploaia prin mine, o primeam cu deschiderea pleoapelor, cu deschiderea venelor, sã intre toatã deodatã, sã mã transform în oceanul picãturilor ei, sã mã simt purã. altfel nu pot respira, darius. oraºul acela m-a secãtuit, am rãmas cu o inimã amarã ºi trei amintiri, toate din alt timp. am plecat în ceasul al treisprezecelea, când viii ºi neviii îºi împãrþeau tãrâmurile. am gãsit poarta vântului, am pãºit prin ea ºi m-am trezit aici, în camera mea. era la fel de însoritã ºi albã. sentimentul cã eºti întreg, darius, nu e cu nimic egalabil, nici mãcar cu cea mai intensã plãcere când facem dragoste, cu pasiunea de dincolo de viaþã. nu mai vreau sã adorm. mã pândesc uneori primejdiile unui somn fãrã leac, fãrã trezire, ultima odihnã în care aº rãmâne ca într-o peºterã de sare. sã mã trezeºti, de-acolo din visul tãu, sã mã priveºti cum încerc sã pãstrez încã firul continuu. sã mã mai laºi o vreme trãind, atât cât sã îmi duc menirea pânã la ultimul om ce mi-e dat sã-l ating. vrei un ceai de busuioc?