Curge peste plaiuri surâsul primăverii. Cald, aromat, desuet.
Şterge ziua pe la ochi şi o limpezeşte, îi dă strălucirea răsăritului. Pe o creangă, o pasăre îşi scoate ciocul de sub aripă şi ţirlăie a zori de ziuă. O pasăre necunoscută mie, că turturici, vrăbiuţe, rândunele şi ciocănitori vin ades prin micul crâng de sub geamurile mele.
Mă uit spre locul de unde apare soarele, văd o lumină de metal topit, se dilată, se scurge din arămiu înspre trandafiriu, roziu, apoi un galben oranj intens surprinde vârfurile plopilor lansaţi înspre întâmpinarea zorilor.
Încărcată de primele raze de lumină, închid ochii, beau soarele în mine. Am luat doza de soare, de lumină, de viaţă.
Şi scriu.