Ceruri gri, de cleştar. O ciudată încrengătură de poduri, unele drepte, altele arcuite, altele coborând pieziş, sau în unghiuri, peste cele dintâi; toate aceste figuri reînnodându-se în celelalte circuite luminate ale canalului, însă toate fiind într-atât de lungi şi de uşoare, încât malurile împovărate de domuri se apleacă şi se micşorează. Câteva din aceste poduri sunt încă pline de magherniţe. Altele susţin stâlpi, semafoare, parapete fragile. Acorduri minore se încrucişează în văzduh, apoi dispar; de pe maluri urcă frânghii. Se zăreşte o tunică roşie, poate şi alte costume şi instrumente muzicale. Să fie cumva nişte arii populare, nişte frânturi ale unui concert seniorial, sau rămăşiţele unor imnuri publice? Apa e cenuşie-albastră, şi largă cât un braţ de mare. - O rază albă, căzând din înaltul cerului, anulează această comedie.