- Dacă aţi fi cel puţin poloneză, doamnă, numele dumitale s-ar plimba toată noaptea pe cer:
- Dar sunt...
- Pardon. Dacă aţi fi cel puţin spaniolă, aţi avea un câine alb, o mamă cameristă, în faţa inimii un şofer-prinţ şi-n fiece ureche un candelabru de diamant.
- Sunt...
- Admiteţi ca un tren să poată trece prin tine ca un fior? Şi o ţară. Şi o stea. Şi o oră! Şi...
- Dacă aţi fi dansatoare, v-aş învăţa cum să beţi şampanie fără să râdeţi, cum să purtaţi ochi negri - sunt foarte la modă - şi cum să vă sinucideţi primăvara, numai 24 de ore.
- Domnule bancher, exageraţi, sunt dansatoare...
- Daca aţi avea numai 30 de ani, - nu-mi arătaţi dinţii, sunt convins -, v-ar chema Ludmila, - nu-mi exhibaţi paşaportul, ştiu - aţi avea un picior bine întins pe ciorap, o cruciuliţă de păr şi o poşetă plină cu ţigări, cărţi de joc şi adresa unui mamos.
- Domnule, etc.
Scena s-a petrecut aidoma. Domnul i-a tras o palmă. Femeia a ţipat foarte încet să n-o audă pruncul din stomac.