Intrigi şi curăţenie, ar putea fi un titlu bun pentru un autoportret al meu sau al tău, crezi că la curtea veche are cineva timp de noi...după cum vezi timpul în ziua de azi se pierde între gânduri şi frustrări de tot felul. Destul de complicat să-l mai opreşti din când în când peste câte un lucru frumos, peste carnea noastră tânără pe care noi o vedem altfel şi din ce în ce mai târziu. Să aşteptăm vinul! va avea aroma lemnului dulce sfios în privire şi totuşi ferm, la gust aşa cum suntem şi noi când ne bate vântul şi nu ştie că sufletul nostru nu se atinge de nimic uneori nici măcar de noi, doar braţele şi corpul se răsucesc pe teama de a nu fi în zadar.
Azi m-am trezit mai aproape de vis! mi-e dor de liniştea pământului de acolo, parcă cerul se despleteşte altfel în şoaptele lui.

Ziua 485: Am lipit etichetele pe sticle. Pe una am îndrăznit să scriu chiar anul în care te voi revedea şi mi-am spus că, pofta vinului de vechi vine din răbdarea noastră. Era un copil albastru la mine în poartă şi n-am ştiut ce să-i spun. Am lăsat mansarda peste mine.