cineva trage dupã el un covor prin zãpadã, altcineva îl fixeazã cu privirea îngãduitor de la o fereastrã, între ei continuã sã ningã cu sãgeþi, în memoria covorului trupurile pe care moartea a desenat schiþa unui viitor rãzboi se spalã de sânge, acum privirea celui care privea de la fereastrã se umple arbitrar de zãpadã peste tot rugându-se sã moarã rãpus de o sãgeatã de undeva de la eventuala fereastrã când toþi ceilalþi sunt deja morþi, iar cel care trãgea covorul dupã el prin zãpadã închide indiferent fereastra când toþi ceilalþi bãrbaþi sunt plecaþi la rãzboi într-un covor persan, poate cã totul se întâmplã în memoria unui covor troienit de zãpadã când toþi ceilalþi vor fi murit demult, sau poate fulgii de zãpadã îi acoperã pe cei care tot intrã ºi ies din covor împãrþindu-ºi priviri gratuite de la o fereastrã oarecare nebãgând de seamã cã peste o orã urmeazã cu toþii sã moarã într-un mãcel, iar sângele lor va fi spãlat de zãpadã dupã ce toþi au murit demult, excepþie fãcând unul din cei doi de la început care va scrie cândva în trecut acest poem despre memoria fulgilor de zãpadã ce cad pe un covor ce trage dupã el un om care privea de la o fereastrã nepãsãtor alt om ce trãgea dupã el scenele de rãzboi din viitor desenate de moarte în memoria arbitrarã a unui covor.