Punți între subiecte

Lucrarea intitulată mai sus face deliciul a două traiectorii artistice independente, dar bine conjugate în arta poetică în general și anume:
I
Comentarii polivalente care vizează profunzimea din arta poetică a d-lui prof. Petru Dincă.
II
Comentariu privind licențe date în arta poetică universală de către marii noștrii înaintași: Seneca, Virgiliu, Horațiu ș.a.

Primul comentariu
Stilistica, structura, arhitecura și rafinamentul imaginii artistice din poezia: "Pisicile" a domnului prof. Petru Dincă

D-zeu a lăsat oamenilor ordinea, ierahia modelelor în arte, inclusiv în arta condeiului. Oamenii le-au distrus și le-au înlocuit cu anarhia. Paradoxal, tot ei îi reproșează lui Dumnezeu că n-a reparat nimic din catastrofele lor.
Evul mediu, renașterea, post modernismul, au creat, au consevat și cultivat canoanele și modelele de gândire artistică moștenite succesiv de la înaintașii lor și care au cunoscut apogeul în clasicismul francez, de unde se inspiră maestrul Petru Dincă.
Noi contemporanii am înlocuit modelele de gândire cu anarhia artei și am pornografiat-o.
Dl Petru Dincă nu poate fi cotat printre acești asasini mondeni ai artelor, el a preluat și a folosit cu abilitate și rafinament acumulările cantitative și calitative moștenite de la marii clasici ai culturii si artelor scrise franceze. Este un maestru rafinat care păstrează canoanele și ierarhia valorilor.
Pisicile din această fascinantă poezie sunt doar un mic exemplu, care nu dispare nicăieri și niciodată din splendida sa construcție artistică a imaginii.
Lectura acestei lucrări îmi dă o stare de relaxare pe care n-o pot exprima în cuvinte. Sincere felicitări domnule profesor, aveți toată stima, considerația și simpatia mea.

Adagio general în arta poetică universală.
Licenția poetica(lat. "Licență poetică")-înseamnă o mică derogare de la regulile gramaticale, îngăduită în poezie pentru cerințele măsurii sau ale rimei. Horațiu în Arta poetică, citează părerea că "pictorilor și poeților le-a fost întotdeauna permisă orice îndrăzneală"( vezi: Quidlibet audendi…). De asemenea Cicero, în De oratoria(III,38,153), vorbește despre aceste abateri literare. Dar primul care folosește expresia de"licență poetică" a fost filozoful Seneca, în lucrarea sa Quaestiones naturales(cartea II, cap. 44).
Astăzi licențele poetice au devenit atât de rare, încât se poate afirma că aproape au dispărut. Nevrând însă să abdice cu totul, expresia a trecut de la poezie la proză, introducându-se în vorbirea curentă, unde se folosește în glumă, spre a ironiza redarea nu tocmai exactă a cuvintelor spuse de cineva, sau abaterea de la normele de conduită îndeobște recunoscute.
Lucrarea de față împreună cu altele care vor veni, vor deschide o nouă poartă a unui nou univers artistic calat pe cultură europeană și universală și pe filmologie de divertisment.
Aștept de la comentatori piese și observații noi, în scopul construcției unui nou univers artistic.