Capitolul I În care se arată mirarea, dispreţul şi chiar indignarea unor persoane grave, întrebate fiind dacă mai citesc din când în când o carte de Jules Verne.

Capitolul II În care se vădeşte că totuşi, deasupra noastră, a tuturor, printre crengile unui arbore veşnic, stăruie încă surâsul Pisicii de Cheshire.

Capitolul III Peste care nu se poate trece decât cu ajutorul unui covor fermecat.

Capitolul IV În care, o dată ajunşi, ne apucăm cu mic cu mare să căutăm comori ascunse-n locuri pustii, dar nu găsim nimic. Cât de trişti suntem după aceea. Cum ne consolează Contele de Monte-Cristo.

Capitolul V În care autorul, cu braţul drept zdrobit de-o archebuză, îşi continuă cu şi mai multă înflăcărare Opera. O pară magnifică.

Capitolul VI În care: "Hm, miroase a spiriduşi!"

Capitolul VII Pe care nu-l putem citi, fiind invizibil. Dezastruoasa renunţare la lectură. Hobbitul Bilbo se opune.

Capitolul VIII În care fraţii Grimm beau hidromel cu Fraţii Barbarossa. Puţină Zmeurologie.

Capitolul IX În care soseşte cu-aeroplanul însuşi domnul Antoine de Saint-Exupéry mustrându-i din carlingă cu degetul pe cei ce au uitat de Micul Prinţ.

Capitolul X În care autorul, luându-şi rămas bun de la fiecare, încheie Nemaipomenitul roman şi porneşte, plin de îndrăzneală, pe-un galion pictat în ocru, spre noi şi întortocheate aventuri. "Piticul cât trăieşte speră..."