DARUL


La cursul de autocontrol corporal se poartă costume al caror colorit indică dispoziția psihică a celui care le poartă , pentru a facilita comunicarea elev profesor.
-Sunt doua forțe care te trag in sensuri opuse. Între ele ești normal-hm…pe linie.
-Cum faci asta, nu imi reușește. Yan cazu din nou pe covorul înflorit. Nu mă mai ridic, continuă el.
Jocul cu bila plutitoare este fascinant. Antrenează mintea si trupul. Frazele tipice auzite deseori in școală îl loveau ca niște gânduri mici și dese.Yan salută sala și pe Cersi , profesorul, după care se răsuci lent și se indreptă in tăcere spre ieșire. Avea un mers târșit , învins, dar se simtea cumva, cumva.. ..excelent. Ceilalți elevi priveau în tăcere scena. Costumele pe care le purtau se colorară in gri. Cersi era înca portocaliu.Un portocaliu translucid care însemna o satisfacție nemaipomenită, aproape că radia în spațiul înconjurător.
Yan nu înțelegea tăcerea nefirească pâna și-a privit costumul.Verde. De necrezut. Din ușă privi spre ceea ce fusese cândva clasa sa. Cersi încremenise într-o plecăciune respectuoasă chiar in direcția sa. Nu-și amintea ca Cersi să-l fi salutat nici pe director atât de protocolar, de respectuos, cu atât mai mult pe un cursant. Acum atitudinea acestuia era venerație pură deja-portocaliul migrase spre culoarea safirelor.

După câțiva ani , într-un colț de librărie , Yan semna autografe câtorva cititori veniți să participe la lansarea cărtii sale , “Omul fără picioare”
-Îmi amintesc și acum, dar nu înțeleg ce s-a întîmplat atunci în sala de curs, povestea Yan unui cititor fidel, care venise la toate lansările sale, era un fan in adevăratul sens.
-Asta este , este ….starea maestre Yan, a șoptit încet cititorul.
-Yan a ridicat ochii înspre cititor. Acesta plutea cu ochii ațintiți spre Yan. Yan nu-i vedea picioarele, dar corpul cititorului se mișca asemenea unei frunze care flutură , gata gata să se desprindă de codita care o mai ține ancorată de ramură.
Se aflau într-un colț liniștit si slab luminat al librăriei. Imaginea cititorului s-a stabilizat, apoi cititorul i-a întors spatele și a părăsit acel colț. Starea s-a stins încet în Yan. Atât de dulce era senzația. Și-a privit cartea abia semnată pe care cititorul n-o mai luase in graba plecării. Insa plecase cu altceva, ceva ce ieșise din Yan. Nu se mai întoarce darul, l-am avut și am aflat că l-am avut când m-a părăsit. Ce simplu , ce simplu ...


-“Omul fără picioare” a fost într-adevăr ultima carte a lui Yan Melen. Sosise timpul să dea darul altcuiva, mai departe. De fapt nici nu îl luase de la bun început din sala covorului înflorit, nici nu îl dăruise in librărie. Darul venise la el și plecase când s-a plictisit de el dupa niște ani. Au fost niște ani cei mai fericiți. Darul găsise o altă inimă goală pe care sa o umple.
-Acest ultim paragraf este un citat din biografia lui Yan Melen , scrisă de Ran Metronius, acel misterios cititor, câțiva ani mai târziu. Metronius a relatat ultima sa intilnire cu maestrul Yan Melen în această biografie.
-Ce temă avem domnule profesor?
-Scrieți un eseu cu titlul Dezvoltarea personală , rezultat al încrederii în mine însumi.

Dupa o săptamână , aceleași personaje în aceeași sală, la aceeași disciplină-dezvoltarea personală , aceeași temă –autoîncrederea.
-Cine a pregătit eseul?
-Nu am putut scrie nimic domnule profesor, a zis premiantul clasei. Eseul cerut este contradictoriu cu biografia lui Yan Melen.
-Nimeni nu a putut să scrie nimic? Intrebă din nou profesorul privind în jur. Tăcere și iar tăcere , adăugă el. Parcă lipsește cineva.
-După ora de săptămâna trecută , Partel nu a mai venit la școală deloc, zise premiantul
-De ce ?
-Ne-a spus că l-a citit pe Metronius și că darul e la el.
-Poate da poate nu, zise profesorul. Voi ce parere aveți?
-Credem ca greșește enorm.Ce va face în viitor fără o educație, fără cunoștințe, fără diplomă? Au zis pe rând elevii incălecându-și cuvintele.
-Nu știm incă dacă are darul, dar cursul meu privind dezvoltarea personală, deși este la inceput, l-a absolvit cu succes , zise profesorul cu ochii închiși vizualizându-l pe Partel râzând. Este elevul condiționat cel mai puțin dintre voi , poate că darul îl va căuta. Adaug în încheierea acestui subiect că , cel puțin la tema autoîncrederii a excelat.