Tirãlirã e o perucã ºi ventuzã care se aplicã din când în când pe gura unui clarinet ce-l poartã înºurubat la subþioara mâinii stângi. Pe cap poartã o gambetã pe care o întoarce în timp de ploaie, strângând astfel o cantitate suficientã de apã spre a se putea plimba cu o barcã construitã dupã un sistem propriu (G.M.B.H.).
Tirãlirã urãºte femeile pentru cã nu tac în timpul zilei ºi numai noaptea aiureazã; de-aceea, în plimbarea cu barca, ia tovarãºi o ºtiucã ºi un morcov cu care se ia la întrecere pentru a câºtiga derby-ul tãcerii. Când e înfuriat - asta foarte rar - Tirãlirã izbeºte de trei ori în pãmânt cu dreptul ºi sunã din niºte chei - atârnate la o coapsã - cu care descuie sufletele oamenilor.
Ultimul taifun a imprimat cabanei sale o miºcare ascendentã spre Nord-Infinit. Presimþind gândurile Celui ce ordonase acest raid, îi jucã o farsã azvârlindu-se spre pãmânt. În cãdere, clarinetul lui Tirãlirã se sfãrâmã ºi acesta, de jale, îºi fãcuse o groapã cilindricã, se bãgã pânã la cap, stând astfel treizeciºitrei de zile ºi nopþi cu un ochi deschis spre Dumnezeu ºi unul spre sine. Când ieºi din groapã, pielea sa era metamorfozatã într-un þesut impermeabil.
A doua zi, se vându primului fabricant de waterproof-uri întâlnit în cale.