marele prieten cu pãlãrie al lui mopete vorbeºte
tare – ca sã-i ridice moralul lui mopete, care e asediat
de mari pãduri de tristeþuri, în fiecare copac, spânzurat
câte un schelete al gândurilor lui mopete pluteºte

prin aer spre bruna rowena în câte o serabandã bizarã.
marele prieten cu pãlãrie nici nu ºtie ce drame
sufleteºti se produc în mopete, ºi în rame
de indiferenþã adânci peisaje de suferinþã înconoarã.

ºi nici chiar prietenul lui mopete care
îl citeazã pe pictorul vasile nu are
o pãrere prea bunã despre disperãrile lui mopete.

cu atât mai puþin bunul ºi înaltul prieten al lui
mopete, cât depre bruna rowena. ea lui
mopete nici nu-i acordã surâsurile ei incerte.