Vioara de pretutindeni


Într-o noapte
m-am trezit într-un vis
în care eram o vioară
dezacordată,
dar întreagă şi curată.
Şi se mai făcea în vis
că ai venit tu, drag Ideal
şi m-ai acordat
să cânt într-o orchestră imperială
cu împăraţi bătrâni şi prinţi frumoşi.

Dar iată că, în loc de-un Do minor
am scos un Do major, tonic şi clar,
şi pentru asta am fost dat afară
să mătur praful selenar
estompat de minunatele prinţese
din propriu-mi vis.

Am vrut să mă trezesc,
dar n-am putut
pentru că o vrajă mă înconjura
şi mă făcea să cânt placid, dar virtuos.

Lumina şi ziua se apropiau încet,
aridă, moartă deja,
iar eu nu mă mai trezeam
din al meu vis imperfect
şi neadevărat.