Ca rinocerul care-atacă trenul
încerc să trec de treizeci de ani
dar îngerul meu purul şi obscenul
s-a prăbuşit lovit de bolovani

fiindcă a fost zărit plutind pe arii
de un ţăran lucrat de viziuni
şi-acum îl ţin sub bîta lor pîndarii
să-l stoarcă de mirare şi minuni:

“O hi lăcusta care-mpunge orzul
sau fluturele îngrăşat cu pai
sau pasăre cum o arată torsul
sau viespea albă ce ucide cai

că d-aia parcă s-a rărit porumbul
şi laptele s-a subţiat în vaci
că umblă gîza asta grea ca plumbul
şi paşte catifeaua prin copaci,

ţineţi-o bine ca să-i dăm cu prafuri
otrăvitoare şi chemaţi ţigani...”
Aud roind în jurul meu tarafuri
şi-ncerc să trec de treizeci de ani.