cînd cerul se rupe în două
ca o pîine caldă
şi lasă să cadă
în poala pămîntului
fărîmituri de stele
şi printre ele
picuri de rouă

cînd sloboade aburii domoli
ai vîntului
şi nori de lapte
iar printre ei plutesc
ca două mere coapte
numai bune de cules
pe de-o parte, mai întunecată, luna
de alta - soarele

şi, mai ales, cînd cerul
respiră spre noi cu stoluri de păsări
iar în oglinda nemarginită-a lui
se tot privesc mirate primele fire
de iarbă primele ochiuri de frunză
tocmai atunci din cer ne vine
buna-vestire