s-a-ntunecat de ploaie mai devreme
dune de aer vântul a făcut
în toată casa numai tu eşti viu
ce flăcări lungi adevărate hamuri
de piele galbenă şi încătărămată
în care herghelii se pustiesc.

tu spui imagini le asmuţi galopul
un tropot surd le-ar trebui
şi-un cârlionţ de fum între copite

dacă n-ai fi nici umbra ta n-aş fi
urc mâinile în dreptul tău şi cresc
pe muri de cretă umbrele mişcării

le zăbrelesc de noi cât mai departe
şi de-ai închide ochii s-ar surpa
aceste blânde umbre-ale mişcării