O, fluture deschis pe-o mână moale
Erou de zinc al unei triste farse,
Firul din însetarea ta se toarse
Mai crezi în calme clipe muzicale?

Iubind în drum lumina lumii tale
Fluierând de praful aripilor arse.
Roua şi mierea arşiţa le stoarse
Din clătinate turnuri vegetale.

Mai crezi şi-acum când vinele sunt goale
În aripile tale inegale?
Nepăsător la deal şi trist la vale
Acelaşi timp se duse şi se-ntoarse

Şi murdări şi părăsi, şi sparse
Acel misster fragil al minţii tale.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975