Tainele iară sunt desfăcute.
De-aş fi rămas!
Seară de seară ape cu plute
Fără popas.

Întru ispită, întru virtute,
Sufletul prinţ e.
Nepricepute încă şi mute,
Ouă, seminţe.

Ele se-agită, fără să fie,
Ca într-un cleşte.
Milă plătită cu poezie
Şi deznădejde.

Nu pot pricepe cine le cheamă,
Şi pentru cine.
Sterpe coline, ură şi teamă,
Chin şi ruşine.

Dar fac vîrtejul recunoştinţei
Către vreo stea.
Taină – prilejul sterpei seminţe
De-a se-ngropa.

Din volumul “Ape cu plute”, 1975