Doamne, fã-mã calugar
Si cheama-mã pânã la tine
Sã-ti spun adevarul
Despre marele dezastru pamintesc.
Doamne, fã-mã calugar.
Au fost haituiti,
Au fost ofensati,
Dar calugarii au totusi
O oarecare libera trecere
La vamile cerului.

Undeva, la Cheia,
Am auzit eu ca exista
O scara de rasina de brad
Care ajunge pânã la tine, Doamne,
Lasa-mã sã urc si sã-ti spun.

Voi gasi-o chiar daca
Nu e în evidenta primariei din Mîneciu
O voi gasi-o dupa miros,
Dupa mirosul mortilor
Dupa mirosul viilor,
Dupa mirosul de tamiie.

O voi gasi-o si voi veni
Sã-ti spun ce rãu e pe pãmânt
Sã-ti spun ca-n luptele pentru dreptate
Dreptate a iesit
Atât de zdrobitor victorioasa
Incit a devenit idee,
Nu mai are nici o realitate.

Doamne e nedrept totul,
Copiii nu mai au decât recreatii si examene,
Ore de clasa nu mai sint,
Batrinii sint pusi la zid
Sub niste taloane de pensii
Care sint trase din tunuri
AIe binevointei generale.

In rest muncim pânã ne cad miinile din umeri
Si nu mai stim pentru cine muncim
Mai ales ca ei ne dau sã facem
Lucruri pe care tot ei le considera inutile
Si ne reproseaza noua
Ca facem lucruri inutile.

Dar, în fine Doamne, primeste-mã în audienta
Pe mine, calugarul cel mai limbut,
Al minastirii tale cu 5 continente.
Hai, Doamne, fi bun si primeste-mã
Ca, alttel, daca intirzii,
Nu mai am pe unde urca
Vine omenirea flaminda
Sã manince scara de rasina
Care duce la tine,
Doamne, fã-mã calugar,
Fa-mã si asculta-mã
La ora când minastirea ta
Cu 5 continente
Si cu 4 miliarde de prapaditi
Instaleaza ultimele arme
In clopotnita !

10 decembrie 1983