Plouă rărit peste aeroport
prin aerul cu lucii conuri gri,
orizontale, pe sub cerul mort
sub măştile de nouri vii.
Privirea ta trecea prin mine
purtînd în vîrf un steag străin,
al amintirilor cu roţi marine,
rulînd pe negrul cîmp velin
dintr-o uitată tabără de vară
şi micşorată-acum, cît un pahar,
cu dinţi de raze-înfipţi în seară,
cu-n soare ameţit, neclar.
O, nevăzute sfori legînd oraşe
la capăt, şi rotite monoton...
Ca azvîrlirea nărăvaşe
de lungi ciocane, pe un stadion.