Îţi scrii cartea vieţii?
Zeci de tomuri
Imense şi grele
Se prăfuiesc în dulapul pe care
Nimeni nu-l va deschide vreodată.

...focul de ceară cu-ncetul se stinge...

Se mirară băieţii-
- puştani de pe drumuri:
„Dragă bunele!
Pentru cine scrii memoriile tale ?”
Şi o lacrimă-ţi veni nechemată.

...rănită inima-ţi plânge...

Te ocoliră drumeţii,
Nu-ţi dădură îndemnuri.
Cele bune sau rele
Nu-ţi mai par nici dulci, nici amare,
Viaţa-ncet se lasă uitată.

... nu mai nici cerneală, nici sânge...

Te îngroapă nămeţii.
Eşti tot alb, dar încă mai tremuri.
„Zilele-filele mele...”
Ai şoptit, pregătit de plecare.
Şi doar una rămase curată.

... tot timpul ştiai că undeva ninge...