o floare când iubeşti
cu apa dragoste îi torni
la rădăcini
cu palma o fereşti
de vânt şi o salvezi
de ierburi rele, mărăcini
şi grijă-i porţi cu ochii
şi o admiri în taină
când îşi îmbracă rochii
desface a sa haină
şi o priveşti uimit
cum leagănă încet
capu-i plecat spre Geea
ori ridicat spre Soare
şi, vai, te-a ameţit
dar ce să fie oare
căci floarea te îmbată...

iar când iubeşti femeia
ucizi fără regret
o floare
pe care
ai iubit odată