Am, Doamne, treizeci şi trei de ani
şi-s numai bun de răstignit,
şi-s numai hun de pus pe crucea
poemului desăvîrşit,

poemului care-ar putea
cu-o clipă iarna s-o amâne.
Sînt pedepsit azi pentru-o gafă
pe care o voi face-o mîine.

Revolta sângelui din mine
se domoleşte în părinţi.
Dar unde-i Iuda sa mă vîndă
pentru cei treizeci de arginţi?!

Se-ntinde-amurgul peste ziduri
precum un muşchi trandafiriu;
cînd moartea-mi face blând cu ochiul,
eu mai învăţ sa fiu, să fiu ...