Acest bloc de nervi se-nvârte încet
pe şenile.
El vine, da, vine direct
dulceaţo, la tine.

O, lasă-mă să te iubesc cu trupul meu
pe care mi l-am fost cioplit din pietre,
ori din al treilea cântat mereu
cel de cocoş pe care-l plânse Petre.

Nu te cunosc şi nici nu vreau,
dar ca un ochi mă pironeşte aspră
vorbirea ta de singur zeu
şi, şi tăcerea dumneavoastră.

O, lasă-mă, să nu mai fii,
să fiu acela care-ţi duce
mai înainte ca să-nvii
trupul tău alb, urcat pe cruce.