şi aerul se schimbă lent infiltrat de sunete necunoscute
retrageri abia perceptibile
partea descompusă a amiezei când palmele se desprind
de pe suprafeţele negre ale lucrurilor

înţelegerea ascunsă
chipul tău emană pentru prima dată plecări inutile
ochii decolorează luna întâi luna a doua
întreg calendarul rescris de o incertitudine clară

aritmie
nu pot cuprinde absenţa în interioarele mele vacante
spaţiile fără nume în care trăiesc ca într-o ultimă zi

tac

între mine şi luntrea de pe mal e o singură deosebire
eu nu pot să plutesc spre sfârşituri
primesc îndepărtările ca pe o ceremonie
îmi plec fruntea să nu vezi cum se întipăreşte
fiecare mişcare din sternul tău închis

nu ştiu când
au început toate obiectele-tu să îşi piardă vibraţia
eterul ce ţi-a dizolvat hotărârea braţul
ochiul în care ne iubim

merg singură
umblu desculţă peste pământul simplei bucurii
unde mă rostogoleam cândva
încerc să ajung acum la capătul neputrezit al dragostei

iubeşte-mă înainte de a se opri ceasul