timpul te vizitează, îţi lasă suvenirurile,
răni, rime, riduri, râde şi pleacă grăbit
dar eu am învăţat să mă apăr de darul lui
- cal troian strecurat printre vise -
trag uitarea peste mine
ca pe o plapumă de mătase...

sunt cetate
asediată de amintiri tropăind timpul
îmi zguduie temeliile sufletului
unde să fug?
un Dumnezeu senil şi homeless
târându-şi bibliile jerpelite mătăniile
snowglobes cu ierusalimul cu vaticanul
coranul cu surele una peste alta crucea de lemn
crucea de malta icoane iubirea de aproape
psalmii sticle de Cola cu apă sfinţită mir
lumânări tămîie într-un cărucior de supermarket
mă înspăimântă
cînd intinde braţul învineţit
de înţepături
cînd prin cămaşa ruptă
îşi arată trupul flagelat

nu ştiu
poate e târziu
poate e încă timp
mai am se pare un anotimp
sau două
şi eu şi tu avem nevoie de o minciună nouă
un alt Olimp.