Aici, în amintirea clipei, când te-ai atins de Infinit/ şi când te-ai adunat în şoapte şi-ai zis că lumea s-a grăbit/ Născuse gândul o poveste în care tu erai pe-un drum/ şi-n visul gării cu deşertul un nor se scutura de scrum...


Galbenul îmi stă sămânţă de cântare şi de dor. Dintr-o simplă amânare fac o casă-n Rodador. Iar aici, o altă lume. În pădure, Ea şi Iann, alergau cu cercu-n care clipa bună stă un an. Vara asta-i plină-n vreme şi mă ţine-n a iubi. Din Acum şi Altădată desenez verbul a şti.

Ai făcut să scoată orbul trupul tău din marea-piatră. Setea mea-i acum fântână. Sorb din ea şi vis şi apă... Si când toate par că-s spuse, şi nimicul prinde rost, tu îmi spui că Altădată stă-n spirala unui cost. Din ecou lătrat de câine. Cântul s-a făcut ogradă. Floarea lunii înflorise în eclipsa de pe Dig.