dacă am şti că am urcat în acelaşi tren
că numai câteva vagoane ne sunt potrivnice
ne-am strecura printre oameni şi geamantane
şi undeva la mijloc ne-am săruta pe-o scară
apoi am desena pe acoperisul trenului
o hartă numai a noastră şi la o cotitură
am sări fară bagaje într-o apă mare
ne-am îngropa hainele ude la mal
şi de pe un gard am fura două pânze albe
cu care ne-am acoperi şi ne-am alege nume noi
eu te-aş numi depărtare tu m-ai chema uitare
am tot merge ne-am face mici tot mai mici
până am dispărea la un capăt de drum
la un început de cer ţinându-ne de mână
tu depărtarea mea eu uitarea noastră