Trezit cu noaptea-n geană
cotrobăia poarta de cheie
ca pe o găină de ouă,
descuia şi încuia la loc după el,
dădea un şut sănătos câinelui la plecare,
apoi ieşea preocupat şi credincios.
Intra în biserică,
uita să respire o vreme,
aşa adânc se ruga
şi, Doamne,
de unde să ia el
acum, repede,
batista nevestii,
tricoul ălui mic,
basmaua mamei-soacre
şi cămaşa lui taică-su?
să le atingă pe toate de icoană,
că uite ce minune se petrece cu el,
Stan al lui Ciudatu,
cum vede el lăcrimând icoana cu mir,
şi cine o să-l creadă
acasă pe el dacă nu le duce şi lor
puţină minune la pachet?