în fiecare zi o mie de mame
nasc ţînci neiubiţi îi vezi atîrnînd de ţîţele vinete cu
disperarea vulgară a celor ce simt respiraţia morţii
le vezi taţii traşi la faţă pe coridoare ţepeni străini
mimînd fericirea incredibil de prost

aceeaşi viaţă începe confuz în fiecare zi sufocată
de stolurile de toamnă/ iarnă/ vară/ primăvară
publicaţiile destinate părinţilor tineri/ bătrîni/
bogaţi/ săraci/ tîmpiţi
se vor vinde fabulos de bine în continuare
cărţile despre cum să schimbi scutecul şi să bagi
biberonul la locul lui vor face tiraje ameţitoare

voi rîde şi eu precum prea-nefericitul van gogh arzîndu-şi
mîna la flacăra lămpii din dragoste curată pentru o vacă
nici măcar sentimentală