casa ta e pătrată şi albă
o cutie de prada
(desigur căptuşită cu tapet
culoarea ierbii)

uneori te văd ieşind la geam
hrăneşti vrăbiile
(când plouă ai părul zburlit
ca şi ele)

porţi numai rochii de tul
nu pari din lumea aceasta
(nici casa nu pare din lumea
aceasta)

prima oară ploua
am crezut că se înseninase brusc
dar era doar miracolul de după colţ
albul vostru primăvăratic
impresia de film vechi

te văd mereu singură la geam
mi-e teamă să fac semne de salut
ca şi când prin conturul tău delicat
ar trece pe rând toate iubitele
cu arătătorul pe buze

(doar odelia tremură
încet şi roşu
ca o frunză
pe ducă)

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale şi alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulţumesc.