Privind la Israel

Din Israel răsar în pârg grădini,
Plutind pe cer lumina primăverii,
Din ape scos năvodul de lumini
Primind pe Hrist” ca Domn al mântuirii.

Este smochinul cu frunze frăgezii
Scrişi în istoria sub roca vie,
Sunt frunzele uscate ce-apar ca străvezii
Este-mplinirea scrisă ce a fost să fie.

Sunt mări de oseminte în noroi,
Istoria le-a scris şi le îngână,
Trăind la asfinţitul lor război
Chiar cu creştinătatea mea păgână.

Ca o săgeată-n arcul de răscoale
Va lumina în noapte ca o zi,
În negura credinţelor popoare
Mărindu-şi astfel multe duşmănii.

Dar va veni şi timpul ca-ntr-o oră,
Trufia gloatelor să fie judecată,
Iar pentru sfinţi să fie o busolă
Atraşi de rămăşiţa fără pată.

Privesc ca-ntr-o oglindă înrămată
Biserici ce se pierd în asfinţit,
În gloata mării ca amestecată,
În turnul ce se nalţă-n infinit.

Mă minunez de roşul care-nvinge,
Războaielor al fiarei viitor,
Şi-n intelect sau înţelesul lor meninge,
Întipăritu-sa un semn al fiarei tuturor.

Sunt trâmbiţe ce răsună-n asfinţit,
Pentru Mireasă şi pentru lumea toată,
Spre Israel cu ochiul aţintit
Să fim mereu cu pleoapa ridicată.

„De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa,
să ştiţi că vara este aproape. Tot aşa , şi voi, când veţi vedea aceste lucruri,
să ştiţi că Fiul Omului (IISUS) este aproape, este chiar la uşi” Matei. 24:30-35*
Este cea mai concretă împlinire a unei profeţii biblice la care lumea rămâne
nepăsătoare. „Smochinul” este simbolul Israelului şi faptul că, după 2000 de ani de împietrire îşi păstrează limba nealterată şi recunoscându-l pe Mesia ca Domn şi Mântuitor, li se ridică vălul în momentul când neamurile vor lua locul Israelului de odinioară. Romani. 11:23-27*