într-o zi pe ecranul televizorului
ai zugrăvit o floare aurie şi de atunci
nu l-am mai deschis

uneori dormim în camere diferite
ca să învăţăm să trecem prin zid
dimineaţa mâinile îţi sunt pline de abur
de parcă abia ai ieşi din mine
cu cerul pe jumătate în mâlul albastru

se întâmplă să ne plimbăm
până ce tăcerea ne zvârle afară din noi
şi tragem minunile prinse de glezne în camera noastră

până ce aerul capătă consistenţa lichidului amniotic
şi între noi nu mai sunt spaţii în care cuvintele
să se lase rostite ori îngropate
ca nişte aripi prea grele
pentru căderea în Dumnezeu