 |
|
|
|
|
|
|
|
agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate | Contact | Înscrie-te | ||||
|
|
|
|
|
||
|
|
Promo: 
|
         
| ||||
| Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Concurs Comunități Special Tehnica Literara Multimedia | ||||||
 |
|
|||||
|
||||||
|
agonia 
￭ je t'aime
moi non plus 
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-03-24 | |
îmi plăcea să trec prin parcul vechi al orașului
erau evadările mele de fiecare zi zidul gros de piatră cu urmele lui de daltă mă fascina treceam mereu cu palma de-a lungul lui încercând parcă o legatura peste decenii cu meșterii anonimi de care tot mai des îmi era dor ca de niște frați buni și dantelăria din fier forjat de deasupra mă făcea să cred că ma aflu la curtea unui rege eram încredințat că acolo într-o bună zi voi cunoaște iubirea stejari bătrani cu ramuri groase noduroase păreau uriași aduși din vremurile imperiale la umbra lor bănci așezate discret cu picioarele răsucite elegant a la "omienouăsute" ce mai în acest parc mă simteam cu adevărat om uitam de orașul gri și murdar de dincolo de zid de oamenii triști și resemnați din spatele acestei grădini miraculoase într-un mic scuar între tufe de tuia și trandafiri bătrâni jucau sah la niște mese obosite ambasadori ai unei lumi apuse acești domni trențăroși ne transmiteau discret mesajele lor încifrate prin gesturi largi aristocrate și fraze pline de înțelepciune aruncate parcă în vânt numai să nu se creadă doamne fereste că nouă ne sunau acestea elevilor ciudați cu dor de rătăcire în sufletele cărora prinsese rădăcină un duh sfios de revoltă tăceam știam să privim și mai ales știam să ascultăm era printre ei un orb avea un sah special piesele aveau cate un picior în tabla orificii bătrânul șahist ținea palmele deasupra lor și le atingea ușor așa cum atingi cu genele o icoană toți știam ca el vede cu palmele într-o zi ploua și eu am venit ca de obicei în parc nu era nimeni am trecut pe la locul marilor bătălii și la masă lui generalul orb aștepta un alt general să înceapă războiul lor de fiecare zi m-a "vazut"și m-a invitat la masă iertați-mă i-am spus eu sunt încă elev nu sunt un strateg a ras și mi-a făcut semn să mă așez a înțeles că sunt si eu un războinic devreme ce venisem în parc pe vremea aceea mi-a luat mâinile într-ale lui privind într-o parte mi le-a cercetat desigur dorea să vadă pe cine va ucide a zâmbit îndelung ploaia cădea mărunt cu răbdare peste amândoi începuse lupta dintre un cadet în uniforma lui neagră cu emblemă aurie și un general încercat mantaua lui de piele avea o sută de ani ăîâșț va urma
|
|||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
||||
| ||||||||||
|
Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. | | ||||||||
| ||||||||||
Texte Recomandate
|
