omul acela îmi spun
e doar un drum care aşteaptă cuminte
să fie trecut cu pasul în gând
poartă ochelari şi cuvinte ca ale tale
uimirea mea e mereu aceeaşi privindu-l
de unde a venit şi ce caută el aici
îmi e rău şi e seară deja
distanţe la pas prin lume hai hui

pe Calea Moşilor am să trec mâine singură
cu coada ochiului îmi voi privi în vitrine
trupul înstrăinat de încă o vârstă
ca şi cum nici nu ai fi plecat spre departe
am să îţi vorbesc iar şi iar
am să îţi povestesc despre noile anotimpuri şi am să râd
râsul meu va urca în cascade
până la cer şi chiar mai departe
toate acestea pentru că într-o seară
am cunoscut un om care poartă ochelari şi cuvinte ca ale tale

apoi când mă voi întoarce acasă
voi privi pe fereastră prelung
cu umerii aduşi înainte
încă o seară şi trei versuri trecând
fără mine

asculta poezia in lectura autoarei